PULA ca manifest politic

Sa stabilim de la bun inceput ca daca o matusa decedata poate deveni personaj cu implicare politica de anvergura, tot asa poate si o pula. Acestea fiind coordonatele, sa trecem la treaba. Ce avem noi de demonstrat, copii? Noi avem de demonstrat (ne-am dori foarte tare sa o facem) faptul ca obscenitatea, ca o chestiune de fond, nu este si nu poate fi subordonata unui sistem valoric construit in jurul cuvinte sau al unor semne (degetul, bunaoara) si ca, mai mult decat atat, e o chestiune de atitudine.

Cand vine vorba de obsceniate, prea des se invoca versurile Parazitilor. Parintii vigilenti cu educatia pruncului sar repede sa-i astupe acestuia auzul cu ce le vine la indemana, crezand ca, in afara casei, plodul merge la scoala si se intalneste cu alti copii avand manutele pe urechi. E principiul acela celebru, Ceea ce nu vad nu exista. Copilul meu nu asculta Parazitii, copilul meu nu vede reviste cu fufe cracite pe taraba, iar, cand simte ca va auzi o injuratura, copilul meu merge si se ascunde dupa primul copac, pana trece pericolul. Copilul meu asculta doar "macarale urca-n soare" si rasfoieste reviste de colorat.