Ecranele cu plasma sunt formate din tuburi cu gaz care, sub efectul electricitatii, activeaza un strat de fosfor, producand lumina. Fiecare pixel este reprezentat de trei astfel de tuburi colorate diferit (rosu, verde si albastru).Ecranele cu plasma sunt destul de subtiri si usoare, permitand atingerea unor diagonale mari, au un contrast mai mare decat ecranele LCD (1500:1 este o valoare obisnuita, fata de 400:1 pentru LCD) si nu sunt sensibile la campurile magnetice.  Marele lor dezavantaj este efectul de retentie, sau imaginile-fantoma. Acesta se manifesta datorita uzurii neuniforme a stratului de fosfor in cazul afisarii imaginilor stationare. Alte dezavantaje sunt consumul mare de energie si zgomotul produs de ventilatie (necesara datorita caldurii degajate in timpul functionarii).

 De cealalta parte, ecranele LCD permit atingerea unor rezolutii mai mari, sunt mai usoare, au luminozitate mai mare, consum mic de energie si durata de viata mai lunga. Ca dezavantaje notam preturile inca mari, diagonalele sensibil mai mici si unghiul de vizibilitate mai ingust decat cel al ecranelor cu plasma.

Acronimul TFT - LCD vine de la Thin-Film Transistor Liquid Crystal Display, o tehnologie care afiseaza imaginea ajustand cantitatea de lumina permisa. TFT-ul este un circuit format din pelicule de semiconductori, pe un suport foarte subtire de sticla, care controleaza cristalele lichide. Acest circuit joaca un rol esential in controlul fiecarui pixel, unitatea de baza din alcatuirea unei imagini. Filtrul de culoare afiseaza culoarea unei imagini, imbracand pixelul (in rosu, verde si albastru) pe un suport de sticla. Cea mai mica unitate a unei imagini digitale, pixelul, e format din trei sub-pixeli: rosu, verde si albastru. Numarul de pixeli care incap pe un ecran determina rezolutia unui afisaj TFT-LCD. TFT-ul este compus din linii de date si de acces (gate line, sau semnale on/off). Tranzistorii TFT existenti in fiecare sub-pixel controleaza diferentele de tensiune dintre electrod si filtrul de culoare, pentru a ajusta invelisul molecular al cristalelor lichide. O astfel de modificare in directia moleculelor cristalelor lichide schimba cantitatea de lumina care penetreaza stratul de cristale lichide.

In lume, la aceasta ora doar patru companii produc paneluri (ecranele) pentru televizoarele LCD (panelurile sint intr-un fel "materia prima" pentru alti producatori de monitoare sau televizoare LCD). Este vorba de Samsung, concernul LG-Philips, Sharp si BenQ.
Foarte putine firme care comercializeaza televizoare cu plasma le si construiesc. Cei mai multi folosesc un sistem numit rebrandare, cumpara de la un producator de plasme produsul si  schimba numele producatorului.

Cine produce plasme:

NEC este un producator de plasme si sunt patronati de Pioneer. Desi apartin de Pioneer cele doua firme opereaza individual.

Panasonic isi face propriile televizoare cu plasma.

Fujitsu produce propriile plasme de 42 inch in parteneriat cu Hitachi. 50 and 61 inch Fujitsu Plasmas sunt Panasonic si NEC dar cele de 42 inch sunt produse proprii. Atentie, plasmele Hitachi sunt identice cu cele Fujitsu si costa mult mai putin, 55 Inch Fujitsu este identic cu cel Hitachi.

Sony Plasma TV - Isi produc propriile placi electronice si cipuri dar folosesc sticla Fujitsu/ Hitachi pentru 42 inch, 50 inch sunt NEC, 42inch EDTV este NEC.

Hitachi - Are 50% din fabrica de plasme in parteneriat cu Fujitsu. Isi produc propriile componente. 42 Alis screens are Hitachi as is the New 55, 50 inch are Pioneer  and 42 EDTV is a NEC screen.

Philips - Foloseste sticla Fujitsu/ Hitachi dar si cele mai importante componente.

Un articol complet despre producatorii de plasma gasiti aici in engleza.
Detalii despre ecranele LCD gasiti aici tot in engleza. 

Articol nou despre preturile televizoarelor cu Plasma aici (27.08.2007) .